Proiect ICES-2.1: Creierul uman ca organ social. Perspectiva neuroștiințifică și implicațiile psihoterapeutice

Contribuțiile aduse de neuroștiință, în ultimele decenii, la înțelegerea funcționării creierului uman sunt majore și revoluționare. Cu toate acestea, în prima etapă a cercetării, investigarea creierului uman s-a făcut mai degrabă de o manieră abstractă și izolată, creierul fiind studiat preponderent ca organ în sine și ca organ individual. În acest sens, au fost explorate mecanisme precum neuroplasticitatea și neuro-reziliența, accentul fiind pus pe capacitatea individului de a influența, prin auto-structurare cognitivă, funcționarea și performanțele activității sale cerebrale. Mecanismele menționate anterior își păstrează relevanța, fiind sistematic integrate în demersurile educaționale, în cele de consiliere psihologică și în cele de tip psihoterapeutic.

Concomitent, progresele cercetării neuroștiințifice furnizează date care demonstrează relevanța dimensiunii sociale a structurării și funcționării cerebrale și, implicit, a comportamentului uman individual. Asistăm în prezent la o translare a interesului cercetării neuroștiințifice dinspre diferențele individuale către determinările de natură socială, interacțională și inter-relațională, ale funcționării psihice umane. Această schimbare de viziune are multiple implicații la nivel teoretic și empiric, marcând recunoașterea faptului că omul este, esențialmente, o ființă socială și că dezvoltarea sa firească nu se poate obține în absența unui cadru social optim și securizant. Psihoterapia, al cărei scop este acela de a susține individul în încercarea de restabilire a echilibrului său psihic interior dar și relațional, recunoaște validitatea noii orientări și îi integrează rezultatele în tehnicile și metodele de tratament. Ca urmare, conceptul de creier social și relațiile sociale devin centrale în teoria și praxisul terapeutice.

– nr. cercetători: 1 cercetător cu normă întreagă, CS III dr. Aurora Hriţuleac

– nr. studenți doctorat: –

– nr. studenți postdoctorali: –

Finanțare – sursă, sumă: –

Colaborări externe (colaboratori din străinătate): nu este cazul

Colaborări interne (colaboratori din ţară): nu este cazul

Tema de cercetare pentru anul 2024: Implicațiile psihoterapeutice ale teoriei creierului uman ca organ social.

Obiectiv general: Obiectul principal este de a analiza critic implicațiile psihoterapeutice ale teoriei creierului uman ca organ social. Acest demers se va concretiza, pe de o parte, într-o sinteză teoretică în care se vor regăsi lucrările de specialitate referință din domeniu, dar și într-o sinteză critică a cercetărilor empirice realizate în acest domeniu. Un astfel de demers mă va ajuta să clarific pe de o parte teoriile principale ale acestui obiectiv de cercetare, dar și să identific întrebările de cercetare rămase deschise. În privința diseminării rezultatelor cercetării, planific să mă implic în activități precum prezentarea la conferințe științifice, precum și publicarea studiilor, articolelor și capitolelor în reviste științifice indexate în baze de date internaționale.

Obiective specifice:  Descrierea mecanismelor prin care creierul, dar și mediul social se influențează reciproc; analiza critică a efectelor bidirecționale ale relației creier-mediu social.

Obiective operaționale:

O1: Investigarea teoretică a temei de cercetare. Recenzarea literaturii de specialitate.

O2: Sistematizarea și diseminarea rezultatelor cercetării.